
Vă salut, dragii mei!!! Astăzi, vom continua călătoria printre misterele şi enigmele lumii. După cum vă spuneam data trecută, aş vrea să vă vorbesc despre misterioasa dispariţie a locuitorilor din vecinătatea lacului
Anjikuni. Multe întrebări planează în jurul acestui subiect şi am să încerc să vă redau povestea pe scrurt din cartea pe care nu demult am terminat-o de citit.
De ce scriu despre asta??Pentru ca mi s-a parut extrem de interesant subiectul….iar lucrurile interesante imi place sa le impartasesc cu voi. Sa nu uitam ca cel mai vechi si mai puternic sentiment distructiv al omului este frica. Si cea mai veche si puternica frica este frica de necunoscut. In aceasta intamplare stranie, totul este pus sub un semn mare de intrebare.

Pe 12 noiembrie 1930, între orele 9.30-10.15, Joe Labele, un negustor de blănuri canadian se îndrepta către regiunea îndepartata Kivalliq, din nordul Canadei. Acesta obişnuia să îşi viziteze lunar prietenii eschimoşi care locuiau în acest sat pescăresc situat în preajma lacului Anjikuri. Cu cât se apropia mai mult de destinaţia finală, realiza că ceva nu este în regulă. În general, zgomotul făcut de câinii din sat îl putea monitoriza de la depărtare, însă nu şi de această dată. Doar paşii lui se auzeau în liniştea ciudată. Ştia că ceva se întâmplase. Odată intrat în sat, acesta constientizeaza cu stupoare, că cei 2000 de locuitori dispăruseră fără urmă. Cabanele erau lipsite de oameni, dar hainele, uneltele, blănurile, hrana şi proviziile erau neatinse. Ici colo, a descoperit, chiar şi focuri aprinse asupra cărora se rumeneau bucăţi de carne. Era miezul zilei. Acesta şi-a căutat prietenii, a intrat în casele lor dar erau dispăruţi fără urmă.
Ceea ce l-a şocat pe Joe era faptul că şi animalele dispăruseră, cu excepţia a şapte câini pe care i-a găsit morţi, aşezaţi la rând. Armele cu care se apărau sătenii erau abandonate în afara locuinţelor. Kaiacele lor erau nemişcate. Joe ştia de la prietenii lui eschimoşi ca armele şi kaiacele erau extrem de protejate, fiind singurul lor mod de supravieţuire.
Ultima speranţă a lui Labelle era să îl găsească pe Fran Mckenzie, care locuia la o distanţă de 30 de kilometri de aşezarea pustie. Din păcate, dispăruse şi acesta… Singurul indiciu era jurnalul bătrânului, care susţinea că în ultimele săptămâni nişte lumini ciudate se vedeau pe cer. Ultima descoperire a lui Labelle, şi anume, cadavrele din cimitirul eschimos care fuseseră dezgropate, astfel încât orice rămăşiţă umană să dispară, l-a convins să anunţe autorităţile imediat.
Multe ipoteze au circulat de-a lungul timpului, de la existenta extratereştrilor la fantome. Misterul nu a fost elucidat nici până azi. Guvernul Canadei a dat ordin, fără explicaţii prea multe, ca acel colţ de lume să fie şters de pe hartă.
Nu vi se pare ciudat? Mie, da. Zilnic, în fiecare colţ al lumii există oameni care dispar fără urmă. Nu trebuie decât să daţi un search pe Google şi proporţiile acestui fenomen vă vor fi confirmate. Unii sunt găsiţi, alţii dispar pentru todeauna. Există mii de mărturii referitoare la acest subiect… un motiv nefiind găsit în cele din urmă, cu toate că aceştia trăiau o viaţă liniştită, fericită alături de familiile lor. Nici măcar oamenii de ştiinţă nu au găsit răspunsuri plauzibile. Eu personal mă simt neputincioasă în faţă acestor fenomene pe care mintea mea nu le înţelege…
Un alt exemplu care mă fascinează este dispariţia echipajului de pe nava Marie Celeste. În 1960, în Canada a fost construită o brigantină cu 2 catarge, pe nume Amazon. Se spunea că e o navă ghinionistă pentru că a avut mai mulţi proprietari. În plus, ar fi fost implicată în mai multe accidente. În 1972, Amazon îşi schimbă numele în Marie Celeste şi pleacă, având o încărcătură de 1700 de butoaie de alcool, într-o cursă New York-Geneva.
În data de 5 decembrie echipajul unei alte nave găseşte fostul Amazon plutind în derivă. Ceea ce şochează pe toată lumea este faptul că încărcătură a fost găsită intactă, însă echipajul, format din cele 18 persoane, parcă se evaporase. Credeţi că au fost răpiţi de extratereştri, sau poate marea agitată l-a făcut pe căpitan să evacueze nava într-o barcă de salvare, care a fost apoi scufundată de furtună? Nu vom şti niciodată cu precizie. Scenariile vor continua să apară, cu siguranţă. Mi-ar placea sa pot intelege sau sa stiu ce s-a intamplat acolo.
Dragii mei, cam asta a fost pentru astazi… Vă aştept cu propuneri de subiecte de discuţie pe pagina mea oficială de Facebook: https://www.facebook.com/ pages/Stefanescu-Diana- Andreea/202559433108515. Săptămâna viitoare voi alege să vorbim pornind de la unul din subiectele propuse de voi. Vă îmbrăţişez cu toată dragostea şi nu uitaţi îndemnul meu veşnic: Zâmbiţi mult!!
Comentarii recente